Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român
subînţelege — SUBÎNŢELÉGE, subînţelég, vb. III. refl. şi tranz. A (se) înţelege (dintr un context, dintr o convorbire, dintr o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ refl. A fi de la sine înţeles, a rezulta, a reieşi. – Sub1 + înţelege (după fr. sous… … Dicționar Român
subînţeles — SUBÎNŢELÉS1, subînţelesuri, s.n. Ceea ce se înţelege în mod indirect dintr o afirmaţie, dintr un context etc.; aluzie. ♢ expr. A vorbi cu subînţeles (sau subînţelesuri) = a face anumite aluzii, a nu şi exprima direct gândul. – v. subînţelege.… … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
înţeles — ÎNŢELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înţeles = fără îndoială, sigur. – v. înţelege. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŢELÉS2, înţelesuri, s.n. Semnificaţie (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ♢ loc. adj … Dicționar Român
implicit — IMPLICÍT, Ă, impliciţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care este inclus, conţinut în altceva (fără a mai fi exprimat direct); care se înţelege de la sine. – Din fr. implicite, lat. implicitus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Implicit ≠… … Dicționar Român
şti — ŞTI, ştiu, vb. IV. I. 1. Tranz şi intranz. (Folosit şi absol.) A avea cunoştinţă (de...), a fi informat (în legătură cu...), a cunoaşte. ♢ loc. adv. Pe ştiute = în cunoştinţă de cauză. Pe neştiute = a) fără să şi dea seama; b) în ascuns, pe furiş … Dicționar Român
cuprinde — CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (înv.) A lua prizonier; a captura. 2. fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
simţi — SIMŢÍ, simt, vb. IV. 1. tranz. A avea, prin intermediul organelor de simţ, senzaţia sau percepţia unui lucru, a unui fapt, a unei calităţi, a percepe efectul unei excitaţii; a prezenta sensibilitate. ♦ refl. A şi da seama de propria stare fizică … Dicționar Român
